Ce chimicale pentru piscine folosim si cum fuctioneaza acestea ?

Filtrul pentru piscine are cel mai important rol in mentinerea apei din piscina curata, insa este nevoie si de „chimie” pentru ca reglarea sa fie cat mai fina – perfecta. Reglarea chimica a apei dintr-o piscina este importanta din mai multe motive:

• Agentii patogeni periculosi, precum bacteriile, se dezvolta si prospera in apa.
• Apa din piscina care are un echilibru chimic gresit poate sa distruga anumite componente ale piscinei.
• Apa care nu are un echilibru chimic potrivit poate sa duca la iritatii ale ochilor si ale pielii.
• Apa care nu are un echilibru potrivit are o culoare tulbure.

Pentru a lupta impotriva patogenilor din apa, trebuie sa introduci un agent de dezinfectare in piscina. Cel mai popular agent de dezinfectare pentru piscine este clorul, care este folosit sub forma unui compus chimic cum ar fi hipocloritul de calciu (forma solida) sau hipocloritul de sodiu (forma lichida). Cand un compus se adauga in apa, clorul reactioneaza cu apa si formeaza diverse chimicale – notabil fiind acidul hipocloros. Acidul hipocloros este cel care omoara bacteriile si toate formele agentilor patogeni care ataca lipidele din peretii celulelor si care, distrug enzimele si structurile din cadrul celulelor prin reactia de oxidare.

Agentii de dezinfectare alternativi, precum bromura, au practic acelasi efect insa cu rezultate putin diferite.

Clorul este de obicei pregătit în forma lichida, pulbere sau comprimat (desi unii profesionisti utilizeaza clor gazos), si poate fi adaugat la apa oriunde in timpul ciclului. Expertii recomanda in general adaugarea clorului imediat dupa  procesul de filtrare, prin folosirea unui alimentator de chimicale. In cazul in care clorul este adaugat direct in piscina, prin adaugarea tabletelor de clor in cutiilor skimmer-ului, de exemplu, clorul tinde sa fie prea concentrat in acele zone.

Una dintre problemele acidului hipocloros este ca acesta nu este foarte stabil. Acesta poate sa se degradeze atunci cand este expus la razele ultraviolete ale soarelui si se poate combina cu alte substante chimice pentru a forma noi compusi. Clorinatorii (dozatorii) pentru piscine includ de obicei un agent de stabilizare, precum acidul cianuric, care reactioneaza cu clorul si formeaza un compus mai stabil care nu se degradeaza la fel de usor atunci cand este expus la razele ultraviolete ale soarelui.

Chiar si cu folosirea unui agent de stabilizare, acidul hipocloros poate sa se combine cu alte chimicale, formand compusi care nu au un efect de sterilizare eficient. De exemplu acidul hipocloros se poate combina cu amoniac, descoperit in urina, printre altele, pentru a produce mai multe tipuri de cloramina. Nu numai ca efectele de dezinfectare ale cloraminei sunt mai slabe, insa acestea pot sa irite pielea si ochii si au un miros neplacut. Ca urmare, atunci cand simtim un miros neplacut si ochii ni-i se irita, aceasta se intampla din cauza cloraminei si nu acidului hipocloros obisnuit. Un miros neplacut puternic indica de obicei ca in apa piscinei se afla putin clor.

Pentru a scapa de cloramina, administratorii piscinelor trebuie sa trateze piscina in stil shock – sa adauge o doza neobisnuit de puternica de chimicale pentru a inlatura materia organica si componentele chimice nefolositoare. Formarea cloraminei este legata de un al doilea element major in chimia piscinei – mentinerea unui pH corect in apa piscinei.